Ah, ce zgomot se aude
Si ce zarva... si ce sfada
Sar si eu ca toti degraba
Ce se-ntampla, unde, unde?

Larma-i chiar la mine-n curte
Si e puhoi de multime
Cu toti ma vorbesc pe mine
Vorbe vrute si nevrute

Si discuta si se cearta
C-as fi negru, alb, albastru
C-as trai ca un sihastru
Si vuieste curtea toata

In loc sa-si vaza de treburi
Sa-mi ierte ne-ndemanarea
Ei cata cu lumanarea
In tot ce eu fac nereguli

Si-si golesc cu totii sacii
De-amintiri vechi, prafuite
Li se par ca-s aurite
Si-n ele traiesc, saracii

Amintiri? La ele tin
Dar mai sus as vrea sa trec
Nu reusesc... dar incerc
Timpul sa-l inving putin.

Vreau sa-nvat si eu odata
Cum sa fiu lasat in pace
De lumea ce tot desface
A vorbelor rele roata

Cand nimic nu-mi oferiti
Tot voi sunteti suparati
C-as vrea sa va am ca frati
Tot voi cereti, nu iubiti

Asa a fost, si va fi
Ca de asta-i omenirea
Sa-si teasa tot ea pieirea
Si-asta vine intr-o zi

Amintirile sunt vii
Astazi, la voi toti in minte
Dar cand veti fi in morminte
Praf ca voi ele vor fi!


10 aprilie 2001