plangeau minutele
ore in sir,
degeaba,
far-un motiv anume,
cu nici o doleanta
si lacrimi mari,
de orb,
printre secundele
pierdute
printre mormane de reviste
vechi,
uitete
intr-un colt de paradis,
acolo
unde nimic nu este
ceea ce pare
ca este
totul...

Vorbeam cu prima
si a doua
noapte,
despre nimicuri
mai mari
sau mai mici
si intrebam
dezorientat
cum se numeste
balada
pe care n-o mai auzisem
de un an sau doi...

Printre pareri si vise
plutind usor spre mal
am revazut destinul
uitat de mult,
in urma,
cu tot ce-a fost si s-a uscat,
pseudoviata.