Pleata despletita-n patru,
fir de ace,
fir de mac,
si un sunet prea sarac
sa imite-un dulce glas
dintr-un zece ce-a ramas
sa il dau
ca sa-l primesti...
sa il vreau
cand il doresti...
Fir de munte,
de bumbac
de linistea mea
in frac,
in costum de arlechin
sa te doara
cand nu vin
spre o ora de un fir
de o ata,
de-un martir
de un zece ce-a ramas
spre un mult prea scurt popas.
Fir de vorbe,
fir de draci
de furia a ce faci,
de pacatul unui zece
catre trupul ce prea trece.
Fir de zece?
Fir de vorbe?
Fir de timp,
de anotimp,
sa te pleci,
sa te apleci
catre zece, catre noua,
poate catre amandoua...