ma adun precum terminatorul ala bucata cu bucata pana ajung tot strans in coltul meu de camera preferat...
in boxe, marilyn manson. e trei noaptea. adica dimineata; cum vrei sa-i spui...
cuget... ma las rumegat de ganduri... nici nu le chem, nici nu le duc dorul...
maine e ziua cea mare. astazi e noaptea.
am un chef nebun de a arunca cu cd-urile toate, cu cartile, cu toporul,

mi-e teama ca n-ai sa mai vrei sa ma vezi.
da-m-as draq de imbecil ce sunt, iar am dat-o in bara, ca si cum
nu ar fi fost indeajuns sa iti spun ca nu se poate cu el, ti-am mai trimis si poezia lu peste...
graba strica treaba. eu stric totul...
asta este...

te-as suna sa vorbim. n-am numarul. oficial adica.
altfel s-ar putea sa fiu si eu insumi surprins de natura lucrurilor profana...
cica te iubesc... vino daca iti pasa, lasa-le dracu de principii si indatoriri,
lasa gandurile astea acasa... .ro...

nu inseamna nimic. la si saptesprezece minute...
cum si de ce oamenii gandesc atat doar pentru a face alegerea gresita
n-am sa inteleg niciodata...
astept un e-mail,
sau poate doar un somn sa ma absolve de eroarea de a putea crede.

incerc sa-mi dau seama cand sunt mai idiot, inainte sau dupa apusul luminii...