Mai știi când ne-am cunoscut?
Aveai un voal negru pe față
Si ți-am pus o floare însângerată în păr
Împrumutată din grădina cimitirului

Nici atunci nu te-ai dezgolit
Și ai rămas zâmbind doar in minte
Cu rânjetul gândacilor de oțel
Ce-și făcuseră cuib în ghiveciul cu ținte.

O singură dată mi-ai vorbit
Doar în șoaptă: mi-e teama să mai traduc
Dar știu că doar mie; apoi ai murit!
Și-n voal e tarziu, iar gândac adormit
M-aș face odat’, prin ghiveciul coclit
Ca flori să-ți aduc.