Cand e frig
Tristetea sticloasa si ascutita ca un sloi
Imi sfasie caldura sufletului
Fiindca nu mai esti aici
Ca sa ma intrebi
Cum de sprancenele mele umbresc stralucirea zapezii.

Cand ninge
Tristetea alba si rece
Imi incarunteste gandul
Fiindca nu mai esti aici
Ca sa-mi spui
ca-ti place mirosul parului meu ud,
Cimitir al fulgilor de nea.

Cand ploua
Tristetea transparenta si uda,
Siroinda
Imi topeste pleoapele ochilor
Si devine sarata
Fiindca nu mai esti aici
Ca sa-mi spui
Ca umbrela mea e inutila
Fiindca tot nu stii cum se tine
Si-apoi sa pornim de mana prin ploaie.

Cand e ceata
Tristetea opaca si invaluitoare
Face aerul din jur irespirabil,
Gelatinos.
Fiindca nu mai esti aici.
Tot jucandu-ne, simti si tu,
ne-am ratacit unul de celalalt.

Si mi-e atat de frig si de ninsoare
Si atat de de ploaie..
Pariez ca intre timp ai invatat
Cum se tine umbrela .
Ar fi , poate, singurul pariu
Pe care l-as castiga !