cu ochii mari și tâmpi
pierdut
cu sufletul
oprit în gât
mă simt ridicol
ca acel prinț de blaye
visând iubiri de peste mări

visând

în lungi mătăsuri îmi apari
cu străluciri de ambră
îți cade părul pe obraz
pe pielea ta cea albă

încet ca umbrele aluneci
pe marmoreice cărări
printre havuzuri
printre flori

și portocalii și lămâii
se pleacă să-ți sărute ochii
tăi mari fierbinți
cu întunericul lor rece

doar trandafirii
mângâiați alene
mi-arată că
din palma dulce
curge sânge

nu ești un înger
ci femeie
pe-altarul tău nu ceară, nu tămâie
ci sărutări
cuțitele-mi de fildeș

din prinț de blaye
titi prosop