Ochii lui sunt o lumina mai mult decat dumnezeiasca
Ce revarsa numai ape in ocean spumegatoare
Si o fata ce sa-l aibe
O craiasa, o craiasa ca-n povesti.

Si raul diminetii revarsandu-se in parul lui
Focul vietii in obrajii de sticla ai printului
Blond ca soarele ce-n toiul verii straluceste
Straluceste si usuca cu-a sa raza taietoare
Orice umbra nimereste....

O umbra eram si eu in marele desert al noptii
Doar o stea ce straluceste pana la apusul vietii
Si se stinge, se stinge parca intrandu-se in nisipuri
Sa culeaga si s-adune din aceste lumi nimicuri.

Arian, de pe-alta lume, el incearca sa aduca
Nebunie mondiala, delincventa juvenila
Sfartecand cu-ale lui ganduri, vise negre de copila
Si-n ochii lui, oceanul, si-n visul lui doar VALE
Nebunie ucigasa, nu exista alta cale
Catre steaua iadului, ce acum il sfarteca
Durere profunda , ce-l strange de inima...


S-o iubeasca si sa moara...
Sa traiasca si sa-l doara...