Desigur, știi despre mine
c-adun melcii de pe trotuare
și îi așez pe frunze ca să zboare,
simți că mi-e frig aproape tot anul
de parcă iarna-i cuibarită-n părul meu,
știi că eliberez prin parcuri
șoriceii din capcane,
mă-ntâmpină și însoțesc
în singuratice plimbări.
Îmi știi adresa dar nu-mi scrii
și-ți mulțumesc,
orice cuvânt îți pare, de departe,
banal ori nefiresc
și ai dreptate...
Doar tunetele-au rezonanță-n spații largi
doar vântul se joaca scâncind smintit
în ruginite balansoare de copii.
Lumini nesăbuite se scaldă-n iazuri vagi
iar când le cumințeste duhul nopții
clipocesc nemulțumite
și gândurilor tale se supun
doar până-n zori
când o să te grăbești să uiți
că ai avut un vis frumos...

30 iulie 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania