cum înlănțuie iedera în ploaia verii
tânăru-ți trup
întocmai cu privirea lupului
hămesit dansând în jurul focului
visam umbra unei răni lustruite cu ghiață
si dintr-o data
m-am împiedicat în marginea ta cețoasa
căzând fară respirație
între doi bulgări de raze
din genunchi sângele lăcrima
întristat nopți după nopți fierbinți
pierdusem dreptul să mă dedau visului
venise vremea cuviintei
cu un zid de gloanțe
despărțeam șchiopătând
linia vieții de linia orizontului
ce mă încercuiau tot mai strâns