cioara



personajul cu căciulă se privește în oglinda din baie
și constată că seamănă, dar știți cum, bine de tot,
cu o cioară (a, nu, nu cu un corb, ci, pur și simplu,
cu o cioară, C.I.O.A.R.Ã.). cu o cioară dintr-un desen animat
al lui disney în care era vorba despre niște ciori…ăăăă,
îmi scapă acum numele, oricum, probabil că-l știți,
sunteți familiarizați cu desenul acela animat despre niște ciori,
iar dacă nu…și lucrul ăsta, nu știu pentru care motiv,
pare să-l captiveze, asemănarea asta, pe care poate că o vede
numai el. a râs puțin, pe înfundate, făcând descoperirea asta,
apoi și-a țuguiat buzele, imitând ciocul păsării cu pricina,
iar acuma seamănă și mai mult cu o cioară. e drept, cu o cioară
dintr-un desen animat, nu cu una reală, puțin exagerată deci,
cu capul mare și cu trăsături omenești, și cu un smoc de păr rebel,
omenesc, și cu piciorele ceva mai groase,
deși picioarele nu se văd în oglinda din baie.