O palidă replică la poezia Cerșetori scrisă de Monica Mihaela Pop

La colț, la semafoare, se leagănă pe stradă
Cu detergent și apă, cu lame ștergătoare.
Pe cîte o mașină mai bună sar gramadă
Pentru un ban să spele parbrizele murdare.

Cu gîturile-ntinse de-atîta așteptare,
Privesc cu jind sălbatic mașinile-n coloană.
"Ah, de ar prinde stopul Merțanul ăla mare
Că-i solo șoferița și nu ne-o lua la goană."

Purtînd pe brațe semne de ace ruginite,
Sub tîmpla vremii pașii îi poartă către stop
Prin vene, reci șuvoaie de droguri ilicite
Le dau senzații stranii, în ritmuri de hip-hop.

Cînd stopul e iar verde, mașina repornește,
Șoferu-aruncă-n scîrbă un ban din buzunar.
Ei îl culeg absenți și se risipesc cîinește,
Orbecăind aiurea în drumul spre trotuar.

Deși pustii și palizi, durerea și-o alungă,
Ei nu știu că iubirea va trece prin stomac,
Esența vieții toată e strînsă într-o pungă
De unde se înfruptă, prizînd aurolac.