pianele nășteau într-o nebunie sunete de cristal
peste orizonturi navigau încet încet stoluri de cercuri nostalgice
stăteam cu aripile lipite de scaun
si gândeam neîntâmplator la tine
amantele îmi șlefuiau pân' la sânge pantofii
când mă plictiseam îmi decupam umbrele de sub piele
apoi rodeam cu dinții coaja misterelor
pentru a le sorbi interiorul
îți amintești ma belle madame cum coborai
desculță treptele vertebrelor cu un aer seducator pe umeri
invelita toata in vise? aveai o privire nevinovată
ori de câte ori iți izbucneau ploile din șira spinării
când te priveam cu toti ochii din mine
deveneai transparentă de emoție
și mă iubeai ca o dementă dintr-o singură răsuflare

esti tot ce am avut si am
ma belle madame ma belle madame