Pâinea rece îmi îndoaie dinții
Lacrima amară îmi sufocă grumazul
Tac, înghit apă murdară.
Aerul cade, cade de sus.
Pianul e mut.
E bătrân, știrb mușcă din degete
Corzile mă leagă de patul morții
Degetele încovoiate încearcă să cânte
Sunt orb și tac.
Glonțul nu ma vede,
Cânt Chopin.
Geamul e deschis.
Mă așteaptă.

Pâinea e prea tare
Lacrima e prea amară
Aerul cade
Pianul e fără corzi
Gura tace
Apa plange în balta cu noroi
Orb cum sunt
Îl ascult
Și tac.

Szpilman cântă.
Cântă Chopin.
În Varșovia

Eu ascult și tac
Pământul e rece aici
Adâncimea nu e și profunzime
Tac
Bulgări negri îmi astupă gura
Închid ochii în liniștea muzicii.

APJ