mă-mbrac într-această
toamnă târzie
și trag în sus reverul ploii
neîngăduit, mă dor nebunii
cei înecați de apa vie
a turmelor din strunga lunii

-mi-e frunza scrijelită-n carne
îmi ard nervurile pe-alocuri
de țes nisipul între spaime
și mi se-nchid deprinse jocuri-

știi?îmi trec corăbiile
prin porturi
necunoscute
literele sufletului meu
pe vecie pierdute
cresc pe urmă-ți mereu...

ce blesteme cusute
de carne
de tine
îmi macină
nopțile
cândva senine?

mă-mbrac într-această
toamnă târzie
ce ireversibil
poartă
chipul tău...