Hai, lasa-ma un anotimp sa te iubesc , cu frunze rosii , galbene si-uscata,
Hai lasa-ma
putin cate putin, sa'ntineresc
sa-mi numeri visele din noapte,
lasate destramate;
Hai lasa-ma, un gand pe gand cladind ca sa traiesc
Mai lasa-ma'nvelita, din pat, sa iti zambesc.
Hai lasa-ma, sa fur petice moi de soapte colorate,
mai lasa-ma un timp,
pana ajung, la usa'n inserarea sa'ti pot bate.
Mai lasa-mi, ce?
Mai lasa-mi unde, stropii ratacitori de sarutari date'n luminis.

Mai lasa-mi, unde ?...
banii de argint, ca sa stii sa ma cumperi cu sentiment curat cand te apropii.
Hai lasa-ma la geamul tau sa vin
ratacind,
plangand,
iubind,
si uda, casa sa-ti prefac in pesteri poleite cu argint.

Mai lasa-ma,
cuminte la pieptul tau, incet ,
sa ma alint.
Sa fiu copil,
adolescenta impulsiva,
femeia cu parfum de cedru si de soare,
tot timpul cand pe mine ma cuprinzi
si crengile rad,
imbrancindu-se
sub raze fixe, calatoare.