calvarul cuvintelor
sau cele șapte dureri ale poetului



șerpuitor și lung e drumul crucii
ce mulți de la el s-au abătut
se mai întoarce uneori câte unul
în piele de șarpe cu strigătul mut


cu privirea pleoștită adam stă și se miră
goliciunea femeii pare un mit
durerea și truda pedeapsa-i supremă
și totuși evele mai mușcă din fructul oprit


la dejun unul dintre poeți m-a trădat
piroanele bătute-n palme n-au ruginit
oare de ce picătura de sânge a invadat
pământul de lacrimile mamei sfințit


strâng în brațe munți de cuvinte
povara nelegiuirii abătute peste noi
cele șapte dureri omul le simte
poetul din mine pătimește apoi


nebunul scăpat creează o minune
cămașa de forță ascunsă în baie
capul pe butuc când îl vor pune
cine n-are păcat să vină să-l taie