Mi-au fugit toate viețile umile cu arta în sânge
ca o piramidă mai aproape de zei și de legile simple
inimi vopsite în verde și roșu, femei și bărbați cu noaptea
de cretă în căușul palmei auzeam subit cum formele tobelor
decupau privirile norilor mai alungiți când fiorul bătea
în diguri țârâitul de greier cu oglinzi paralele biet străin
nepotrivit pentru brațe am visat în oul de chihlimbar o viață
iar celelalte mai caută încă o fântânăfemeie în biserica veche
cioplită dintr-un om călărețul de altădată gonind prin cenușă
lumina genezei, doar boabele de grâu mai încolțeau o răspântie de drumuri...