bătăi de orologiu anunță
un miez de noapte
ce-ascunde-n bezna-i rece
grăunțe-adânci
de șoapte

acum la ceas de taină când
genele-mi coboară
înfășurati în mantii
vin morții
mă-mpresoară

ei ies din reci morminte-ntr-o
lungă pribegire
să-și caute-n al meu
creier
pierduta nemurire

și-apoi curgând ca valuri
în el se înfașoară
strivindu-mi neuronii
cum pietrele
de moară

schelete viermi si duhuri ma spurcă
între tâmple
și sar din pat cu groază
știind
ce-o sa se-ntâmple

cearșaful ud mi-e martor în noaptea rea
când strig
plecați acum din mine
mi-e frica și
mi-e frig

…………………………

bătăi de orologiu au amuțit
în ceață
doar patul gol rămas-a
în prag de
dimineață