Se deschide-o lume
inlauntrul tau, in care
danseaza ingerii pe lumina,
Si-n care binele alungindu-se
indestul peste rau
lasa urme ciobite, abia vizibile
de spleen.

Atunci eu imi afund adanc
ghiarele
intr-o idee magica de tine,
Pana devin doar o briza de aer
ori doar un gand
ce-ar putea patrunde universul tau
de cuvinte latine.

Oh, sunt, esti, suntem...
ce mai vrajitorie, ridicata ca un ghem
prin levitatie in lumea lui
ar foarte putea orice ca sa fie...

Eu te cuprind intre doua parti,
intre doua iesiri,
intre
doua evantaie,
Iar tu intre paginile aceleiasi carti
imi strivesti literele in timp ce respiri
ca pe picaturi reci de ploaie,

Si intram amandoi, si
iese doar unul, doar unul
iese apoi.
Si ne miram, tare ne miram
cum de lumea exista
in care noi existam;

Oh, mai loveste-ma c-o privire,
o nepasare mai da-mi...
Abstracta, diforma, rotunda
levitanda in jurul
unui atom.