În așteptarea contopirii cu acel sărut,
numai aceluia care va ști a-mi desprinde
aripile una de cealalta
lăsându-le să plutească de-o parte și de alta a universului,
am râs și am plâns
am tăcut și-am țipat
pas pe pas, de prea multe ori
de prea multe timpuri.

Ajunsesem să mă-nchid scoică
să m-ascund sărată printre stânci
să vegetez burete prin burți de rechin,
sătulă fiind de-al meu miros pestriț
m-am așezat undeva pe fundul unui ocean
așteptând ca agitația să treacă,
priveam fără să clipesc de prea multe ori,
până când într-o zi am sărit atât de sus
că mi-am suspendat ploile de marea de fum,
departe, naufragiata într-o sticlă de parfum,
m-am desprins de perla
pentru care am lăcrimat când trebuia sa râd,
pentru clipele în care te chemam
fără sa te fi cunoscut,
pentru clipa aceasta,
pentru acest sărut.