Pășind numai pe culoarul stâng al Trecerii
mizez cu nonșalanță pe surâsul siamez curcubeului,
crescut, Făt-Frumos din lacrimă, în căușul pieptului meu.
Din timp în timp fac bungee jumping cu sufletul,
aruncându-mă în gol de la înălțimea trăirilor
în cădere deșirând, printre pleoapele magnoliatice,
amintiri subcutanate.
habar n-am de ce corzile
mă trag mereu înapoi, până aproape în sâmbur,
reîntregindu-mă cerc
Legănate în hamacuri de bucle temporale spânzurând ferestre către Rai,
gânduri insomniace mă pârăsc nopților,
în simulacrul unui vis interzis
de aceea, mă predau de bunăvoie și nesilită de întâmplări, dimineților
și inspirându-le de fiecare dată în altă gamă,
ocolesc rutina cu îndemânarea-mi câștigată de timpuriu.

Și fără a ști întotdeauna care sunt
conjug abandonul între mine și mine,
iar apoi, în gesturi largi, mă renasc sinalagmatic
mie.





4 noiembrie 2003