picură toamna
pe caldarâm
fosile
amprente funerare
pe mine
din creștet până-n tălpi
se scutură de zile
calendare
vântul îmi prinde-n păr
scaieți
mă pedepsesc aceleași seri
și false dimineți
același prezent
mai mult ca imperfect
când
supradoza de noapte
refuză să aibă
cel mai neînsemnat
efect