Lotus negru eram
Ochii priveau în oglinda pleoapelor
Până când am simțit adierea caldă
La sfârșitul toamnei
Frunza de cireș se balansa în cădere
Arătându-și singurele două fețe
Era ultima frunză, ultima
Soarele era înalt, Luna- perfect tăcută
Eu aveam o singură față
Din orice unghi, din orice lume
Am scos sabia din teacă
Și m-am ascuns prin cosmos
Sub formă de liniște în mișcare

26-11-2003