Vomit cu sentiment și neputință
atât de pașnic cum dispari în lume
din ochii tăi spăla-se-vor dezastre
pe umerii adânci - ai mei - muri-vor glume

Calcâi visat cu câtă trebuință
din efemer pășirea ți se cheamă
absorb tăceri și mă retrag în taină
în somnul vameș vieții mele vamă

Din sensul tău real în aparență
își face timpul timp de meditații
se adâncesc furtuni în umilință
clepsidre sparte recompun vagi spații

Nu zborul tău mă-nghesuie în fluturi
cum nici din zâmbet n-am căzut în flori
adesea ard sub pleoape târzii și lungi săruturi
dar poate niciodată mai mult ca uneori

Citesc natură moartă și desenez în fracții
copita din gândire se balegă în tort
am în afara sorții și alte ocupații
doar somnul mi-e același și plin de tine tot