și unde sunt cuvintele de rouă
ce-mbracă îngerii în maree

pe țărmuri vechi neconturate
nostalgic
aripi gându-mi plouă

la nesfârșit
prin spaimele crescute
mă doare
chipul lor cioplit
în sângele-mi
de-acum dospit
începe iarăși
să erupă
tăcerea
jertfă de granit...