în orașul cu câteva tone de oameni
mi-e sufletul încă o dată fulg
prin iarna aceasta umană,
volantă, enigmă
de parcă unde mă cheamă
și unde trebuie să dau răspunsul
sunt venus și marte, vorba cuiva.
pașii, pașii sunt cei care mă infioară
ducând fără gânduri
mereu prea departe, prea aproape
inima înger
când mi se face frumos și tăcere,
de vineri până luni
întotdeauna altul.

"grozavă iarnă", spuse fulgul.
"grozav de iarnă", îmi răspund.