grotes tuseul zilei pe neuronii mei dezacordati,
traduc,cu plictiseala,zilnic,din femeia casei
exasperata de mucurile de tigari
picate magic in colturile cele mai jenante,
strangandu-le si umilindu-mi astfel o metafora
concreta si cinstita a realitatii,
pe cand tu,pe cand tu,iubito,dezamagitor ferindu-te
s-o dai afara cumva,sa o concediezi,sa-i zgarai ochii,
fascinanta clipa de iubire,
nesperata gura de aer pentru bietul de mine
sufocatul in aceasta zi eterna
de cand ti-e peste mana -ai servici! ai servici!!ai servici!!! -
sa te lasi prima vazuta si prima auzita de ochii
si urechile mele experte in mica serenada
a sanilor care fosneau superb
printre cearceafuri matasoase
in cautarea degetelor mele pentru o simfonie in tactul zilei
ce,pe-atunci,strasnic,tacea,
si soarele,ehei,cum te mai dirija,
si femeia nu-mi venea
si,ah,azi am sa incendiez ceva
daca nu deschizi dracului usa aia...

(...sa intram in alt poem
cu tine un pic mai tanara si eu timid,
impins cu grija de la spate de catre un vers tomnatec
sa-ti daruiesc o margareta...