Vă înfruptați din carnea mea,
Vă hrăniți cu lumina sufletului meu
Și smulgeți fără milă … și ultima speranță !
Doare! Din suflet îmi picură sânge
Când urlă în milă și plânge;
Sunteți călăi, dar nu vă condamn că mă urâți !
Îmi recunosc greșeala,
Sufletul meu e un azil din care iese moartea,
E gol, pustiu și rece; întunecat ca noaptea !