Planul l-am desfășurat de-a latul
Să fie ca-n jurnale, pe de-a-ntreg :
Atât îmi ia pe zi, bacșis, umblatul,
Și-atât pantofii rupți când vreau să-i dreg.

O parte-o iau și-o tai în părți egale :
Atât la sută, mie, cu câștig ;
Atât îmi iau durerile de șale,
Și-atât îngheboșarea când mi-e frig.

Ciupesc din ce-a rămas a cincea parte :
E timpul rătăcit prin gând, hai-hui.
Imi trebuie din raft să scot o carte,
Și-un sfert întreg, în mine, s-o încui.

Impacient, jumate dau degeaba,
C-așa sunt eu grăbit, n-am timp de mas’;
Mă pierd și eu din când în când cu treaba
Și uit să văd din timp cât a rămas.

Dar cât mai e, e pentru poezie.
E tot ce pot din el să înțeleg
Când retractat în propria-mi fobie
Nu izbutesc o literă să leg.

Și când revăd întreaga sublimare
De ore revărsate pe cadran,
Deja e timpul vârstnic, de culcare,
Și-mi fac pe-a doua zi același plan.

(Publicata, anterior, in "Tribuna Noastra"
din Montreal)