Careul de dame: Anca, Ioana, Rodica, Mihaela
Asul din mânecă: subsemnatul
Joker: Iulia!

Palatul pare pustiit și liniștea eternă
din fulgii mari a încropit veșmântul alb al lumii,
păpuși cu părul răzvrătit în noaptea rea și ternă
îmi par copacii – amenințând iar viscolul cu pumnii...

Domnițe strânse-n cerc admiră al flăcărilor joc
șezând comod pe blana moale a ursului nerod
cândva un musafir de seamă, împătimit de foc,
fugit apoi cu vreo fecioară din vremea lui Irod!

Odaia-ntreagă-nchisă pare între pereți de cupă
iar vinul rubiniu ‘mi-ntoarce privirea-rătăcită,
întreaga lume patriarhul o are-acum sub lupă
privind afară prin oglinda de raze amăgită...

Podeaua plânge amorțită sub mângâierea morții
pe când cvartetul de fecioare cu dans alungă seara,
vom rătăci printre luceferi așa cum vrură sorții
lăsând uitarea în fereastră, să își ascută gheara...