In asprul ger intepator,
Intr-o banala zi de iarna,
Plangea poetul incetisor,
Uitat intr-o banala gara!

Printre banale lacrimi reci,
Poetul trist inalta ruga calda:
-Ramai!Te rog ca sa nu pleci,
Doar tu imi poti fi draga!

-Mi-ai dat o zi din viata ta,
Primi-vei mii de alte zile,
Ramai cu mine si-ti voi da,
Un strop de fericire!

Buzele-i tremura incet,
Cand ruga isi inalta,
Lacrimi amare-i cad pe piept,
Cristale reci de gheata!

Priveste trist in urma ei,
Si-o alta ruga inaltă:
-Ramai cu mine daca vrei,
Ramai sa imi dai viata!

Banala ruga s-a inaltat,
Dar nimeni sa auda,
Isi pleaca ochii indurerat,
Invins de soarta cruda!

Cu suflet trist paseste rar,
Uitat intr-o banala gara,
Ar vrea o gura de nectar,
Apoi ar vrea sa moara!

Intr-o banala gara apoi,
In asprul ger intepator,
Poetul a plecat de langa noi,
Plangandu-si soarta incetisor!

Ce a lasat in urma lui? Doar visuri!
Ba chiar si-o carte mica a lasat,
Unde a scris poetul versuri,
Despre iubirea ce-a visat!