Inspirat din
"tot vorbeam despre îngeri", scris de Filip



Pasager clandestin în nacela ventriculară
nici nu știu când,
mușcându-mi de încheieturi somnul capilarelor te-ai furișat
orfan de răspunsuri la vernisajul sufletului meu.
Erai
atât de real încât aproape îți citeam răsuflarea
cu buricele degetelor prin pori
și îți vedeam îngerii în cămăși de forță jucând șah
mat la regina de inimă.
Ventriloc neobosit sufletu-mi îți vorbea
recunoscându-te
despre răsăriturile Rășinarilor și înflorirea din pântec
imposibilă,
îmi spuneai mereu
că plecările sunt mai dese decât venirile.
Starea de tine, nebunia, creștea deodată cu fructul oprit.

Întru neuitare mă semănai cu cicatrice și metastaze până dincolo
de linia orizontală a visului
și îmi aplecai cerul să-i sorb roua dimineților interzise.
Atunci
somnul devenea, paliativ, ecou carnal
iar noi înspăimântați a trezire muream
solitar.