De la A la B.

Cea mai scurtã distantã dintre A si B este linia dreaptã.
O lege a fizicii o spune.
Am uitat cã am învãtat acest fapt si,
cãutându-te, am trecut de la A direct la Z.
Am crezut cã esti tu, dar,
nu era decât un simplu Z care-a trecut prin mine,
zgâriindu-mi sufletul…
Am poposit apoi la V care-a plecat luându-mi visul.
Nici U n-a fost sã fie, nici T si nici chiar S…
Am trecut prin litere, plângând, sau dãruind plâns.
Uneori am dorit “marea oprire”, sã las în urmã totul.
Dar, m-a chemat o altã literã si iarãsi am sperat.
S-a întâmplat apoi minunea, în clip-aceea nesperatã…
Si te-am aflat pe tine, B.
Mi-am amintit atunci formula.
Timpul pierdut, l-am regretat.
Asa a vrut însã destinul…
Sã te gãsesc, acolo unde nu am cãutat.
Desi am colindat tot alfabetul,
acum, nu mai regret de loc.
Fiindcã stiu c-acesta-i locul, unde am vrut,
de la-nceput s-ajung.