Inerta, pe un morman de minciuni,
As vrea sa te strig,
Dar stiu ca nu m-ai auzi
Si nici nu cred ca ai veni,
Sa ma imbratisezi...
Sa ma salvezi...
Nu intelegi ca esti dorinta mea de a trai
Si totodata reprezinti
Cosmarul meu de zi cu zi!
Nu ma vrei, dar sunt ata pe veci! Te ador!
Si tot eu te urasc atat de mult,
Incat as vrea sa te omor!
Si daca asa ar fi, tot eu
As plange ne-ncetat
Veghiind secunda de secunda
Mormantul in care te voi fi ingropat...
Si, neavandu-te pe tine,
As prefera eternitatea in infern
Si... poate ca m-as sinucude!