Ascult cum bate ceasul
Și simt că-mbătrânesc
Și-n loc să merg cu pasul,
Ca vântul eu gonesc.

Trec peste scurta clipă
Și zbor fără simțire
Pe-a răului aripă
Spre-adânca amăgire.

Ating imperceptibil
Vitalul cu privirea
Și ies din imposibil
Să-mbrățișez iubirea.

Mă sperii și mă-nchid
În carapacea tristă
Și pulsul mi-e rigid,
Suflarea mi-e sinistră.

În aura-mi fierbinte
Se zbate armonia,
Încearcă să m-alinte,
Să-mi curețe mumia.

Dar eu adun gunoiul
Și mă încheg din nou,
M-atrage iar războiul
Iar intru în cavou.

În patul-mi incomod
Ascult cum ceasul bate
Și gânduri ce mă rod
Îmi amintesc de toate.

Lumina de afară
Se stinge nesimțit,
Dar ce-i mai de ocară
E că n-am adormit.