Ce păcat că nu mai trăiește mama!
Sa-și puna ea capotul de diftină
Ala care mirosea veșnic a ostropel
De pui.

Si să deschidă ea televizorul
(Ce păcat !)
Cu farfuria de semințe prajite in poala ei de mamă
Să se inșurubeze pe povestea ta superbă
De avocatesă inteligentă căsătorită cu un soț
Care n-are rost sa spun cum e dacă
Ti-a dăruit de ziua ta doua mașini de
Cite o sutademiideeuro fiecare.

Doamne! Cum ar mai fi oftat mama!
Si cum ar fi zis:
Doamne ce mai fată fină!
Doamne, să fi fost și fata mea la fel!

Si tu care povesteai la telecameră
Cu volanul in mâinile tale fine.
Cu degețelul mic ridicat
Ca și cum ai da noroc cu soțul ,fară nume deocamdată
Si mama ar fi vărsat lacrimi pe capotul ei cu lalele mov
Si-o lacrima ar fi căzut pe-o coajă de sămânță
Si-ar fi ramas ca o muscă in miezul unui chihlimbar

De ce măi avocăteaso nemiloasă,
De ce să plângă mama și nu mă-ta ?