O, iubire mută, neîmblânzită fiară,
o, vers de foc, gând amăgitor,
o, umbră din taina lui Amor
m-ai înhățat fără de milă cu-a ta gheară,

și mi-ai smuls sufletul din trupu-mi desfrânat.
Și-l simt și-azi zbătânduse-ntre-amurg și zori,
și-l văd cum (spre-al treilea cer) se-nalță-n nori
între culori de curcubeu amestecat.

De-ai ști cum inima-mi te pândeste,
dac-ai ști tu, fecioară plânsa, de-a sa veghere,
cea ce pentru tine trăiește...

O, iubire, cetesc în tine doar fericire,
și dacă-n moarte iubirea crește,
ce n-aș da să simt a morții dulce adiere!
(08.02.2000,Turda)