Þările toamnei,
Alergau prin vântul hoinar,
Îmi lovea tăcerea
Și mă durea.
Mă durea îngrozitor tot trupul.
Am poruncit sufletului
Să plece de lângă trup,
Spre a nu-l durea și pe el.
Apoi mi-am deschis cămașa in piept

Și am strigat:
"Loviți!"
Până când visând am adormit
Pentru totdeauna.