Întuneric, frig, ploaie...
S-au așternut în calea mea pustie
Drumul nostru a întâlnit o răscruce
Tu n-ai vrut să alegi și te-ai întors din drum,
Lăsându-mă pe mine să aleg.
Nu văd, nu simt, nu spun nimic
Doar mă târăsc spre amăgire,
Spre ceva sau cineva ce așteaptă
Să ajung la sfârșit de drum.
Am ales să cunosc întunericul
Mi-era frică de lumină...
Și astfel, tu întorcându-te, eu înaintând,
Am ucis și ultimul suflu de vânt,
Care ne mai făcea să plutim în neștire.
Nu simt nimic.
Amor, regret, toate au murit.
Eu încă mă târăsc spre neființă.
Tu nu mai ești, nici eu nu sunt,
Iar drumul s-a pierdut în urmă...