trecând pe cerul cu ochi negri
priveam cenușa nesărată
ce din gură spre cer se scurgea
cu clocot banal


in imaginația de ger
Nemestecata lună tremura în frig
peste ea se abătu o nouă furtună
ce îmi umplu gura de spumă.

poveștile ascuțite încep să dea rod
imprimate pe pietre cu vin
doar când vine a doua furtună
a doua cupă de șampanie cu spumă