Nu mă regăsesc...
Versul meu e gol, alb
neuplut niciodată
cu culoarea vieții.
Plutesc prin pături dense...
iar trandafiria culoare
ce-mi apare pentru o clipă,
dispare
în nesfarșitul neștiut.
Din nou întrezăresc viitorul
și viața îmi pare albastră,
dar lampa se stinge
și-n valuri nesfârșite curge
Dorul.