E rece-n suflet
si-o povara
cit toata viata
gratuita,
cit toata arsita
de-afara,
empirici muguri de zambile,
miros garoafele-ntr-o doara
si ceata cruda,
aburinda
patrunde-n gind
si ma omoara.

Si rid ca niste clovni
de mine
tarabele cu preturi mari
si doua cepe degerate
si-o balta-aproape asanata
si ramuri vaste de artari.

O tresarire de orgoliu
se stinge-n gaura de vierme,
pindind in jur ca o tornada,
ca vortexul nascut din ura
din suferinta si din doliu,
inavuabila carenta
sub seara ce tinde sa cada,
profunda clipa
de inapetenta.

Iar fortareata de granit,
in care-i inima cladita,
tresare, intra in vibratii
pe o frecventa cam riscanta,
se scurge fericirea-n sita,
ireversibil, pe o panta
si nu e loc de revenit,
nu-i loc macar de contestatii.

E doar tacere-nlacrimata
si patimi
si batiste pline
de amintirea unor soapte,
de mingiierea unor vise
si de-o fiinta care piere
sub furci jilave, caudine.

Imaginatii interzise
pe-un fond de greieri
intr-o noapte...