leandrul cu arome albe veioza gânditoare eu nu
cineva îmi respiră la ureche îi simt buzele dinții de cânepă
vreau să fug
doamne ce zici de o cafea pe terasa asta de inimă
poate ne înțelegem

o fetiță sentimentală o idee capcană
ploaia nu e sărată miroase a sânge
orașul nu e decât o perlă neagră
pentru moment
peste câteva ore va fi pur și simplu mâine

impresarii aceia deghizați la capăt de rană
păsări cu temele neînvățate
și eu
învelindu-mi somnul în cecografie

lacrimile unor lucruri simple
simple


17.03.04