agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-26 | [This text should be read in romana] | Sa nu fim tristi chiar daca vin nopti, frunzele cad si ne plang doi morti, cel mai suparat este oxigenul rar, iar valorile raman un inutil precar. Masinile nu mai pot sa porneasca, norii se umfla in noaptea lumeasca, floarea versului parca ne-a parasit in mormantul unui fost indragostit. Din turn ne priveste un orb tribun; tac ravasit, nu pot sa ma razbun, izvorul e secat chiar de revelion, de cei ce l-au dus intr-un pavilion. In liniste se-aud ciori croncanind, un licurici mai lumineaza obosind, dar oricare vant este vremelnic, ca prihana in vartejul indoielnic. Busolele, aparent, nu indica nimic, sa ne supunem oare campului magnetic? Copacul ramane falnic si neclintit, nu stie care pasari plecate au pierit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy