zi mohorata de toamna
ce caut aici?
aici...
ce-mi pasa ca-i Sodoma
ce-mi pasa ca-i Gomora
orasul m-a inselat
cu surasul sau
mi-a picurat stropi
dulci de otrava
in sange.
care soare?
doar vantul se plimba
nelinistit,
tulbura linistea norilor,
alearga spre zare
stihii descumpanite.
copacii plang frunze
pe statui impietrite.
teroare?
case ca niste domuri
ma coplesesc,
ma ingroapa incet
in pamantul negru
din cimitir.
crucile
insotesc visele de iubire
ale mortilor.
biserica se inalta
mai departe
solitara si rece
spre ea,
catre Dumnezeul luminii
se intinde o alee
ingusta, pietruita.
pasesc pe ea
in mine
rasuna crud
rasul omului
ce pastreaza pentru sine
adevarul.

peste tot domneste ceata.
mirosul de vechi
ma atrage
misterios si indepartat.

departe 2 ferestre se aud
izbindu-se cu putere
sunetul sticlei sparte
pe astfalt
alunga fantasmele
infricosatoare.

deschid ochii
pe balcon zaresc
un soare stralucitor.
atarna descumpanit
deasupra orasului zgomotos.
sunetele se sting
incet, incet
noaptea invaluie zarea.

se apropie nori de furtuna.
mersul lor
ingana un cantec cunoscut
iar eu,
vreau tot ce-i negru,
ce-i trist
si este mut.