îmi beau yerba maté încet
deși e tîrziu
un gust de pian
în cerul gurii
mă îmbie în picături
de ploaie
a frig îmi strîng umerii
zîmbesc
de parcă nu te-aș aștepta
de parcă nu ai veni
prin aceleași
umede unghere
ale nopților

orele se rostogolesc
inutil
înainte și înapoi
ca un joc de cuburi
încă puțin
și nu vom mai avea
prea multe
să ne spunem
se așează
între noi
un fel de blazare
ca un parfum demodat

ai același fel de a fi
al atîtor nopți
culoarea galbenă
a mîinilor tale
banale
întîrziate în neesențial
aș vrea să adorm
eliberat de sunete
să visez
orice
la modul simplu

sîntem un fel de mască
a timpului comun
căutînd zadarnic
o rătăcire semnificativă
pentru orele așezate în plus
cuburi rostogolite
între două umbre
abia resuscitate
spre dimineață
de aceeași
insomnie
inutil
de
albastră