mi-ai trecut nestingherit printre întâmplări
alungându-le din calendar
de atunci
râuri sărate îmi erodează sistematic
paleta cromatică de gesturi
a tine

până și irisul mi s-a înecat într-un amestec de muțenie
și frig
iar acum,
prin monoclul scorojit al trăirilor,
de-abia te mai văd,
în alb-negru bătând pasul pe loc,
repaus
prelungit fără viză pe simezele universului meu

cine ești
și ce cauți?


amnezică,
iubirea macină întrebări despre tine