Amintește-ți ce mi-ai spus într-o seară
A fost demult, când soarele nu avea decât un răsărit,
Și–n palmele noastre creștea nemărginirea
Acum, îngerii nordului îmi adună pe umeri
Zăpada ce se transformă-n albastru.
Mi-am cumpărat o oglindă nouă
În care mi-e teamă să mă privesc
Privește-mă tu!
Așa îți vei aminti unde am rămas
Când primăvara ne colora în verde retina
Și anotimpurile răsăreau numai pentru noi.
Privește-mă, acum!
Sunt de chihlimbar, mâinile nu mă mai ascultă,
Ochii mei privesc către un nicaieri
Amintește-mi șoapta
"ce mult ne asemănam la începuturi..."
Când aveam nuanța tropicelor pe frunte
Imbrațișați pe cioburi de scoici de la marginea mării
În apusul violet a încolțit un om
Ce te împiedică să nu mă uiti...