ești sigură
vrei să mergem azi să luăm lumină nu e prea devreme șușoteau bătrânii pe la porți... poposim puțin mă dor picioarele
știi cine a ridicat crucea aceasta... tatăl meu era încă tânăr... vezi floarea aceea albă eu am sădit-o
lacrimile mele au înduplecat nopțile reci aprind o lumânare și mergem...
pășim încet nu vreau să amețesc mai e puțin e dincolo
de lanul de secară putem
curaj

în câmp am aprins felinarul se vedeau stâncile frunzelor de salcii scuturate în lac
vântul aștepta la orizont să-și ponteze tura
luna lăcrima câteva stele greierii făceau grevă de foame
deja e toamnă unde e primăvara vara izvoarele aplecate spre vale

să ne așezăm peste câteva minute va începe slujba dimineții

’primiți lumină rouă gustați respirați mulțumiți și plecați la rostul vostru
am venit doar să dau și să iau versul cel mare cu mine’